Autonomia este un drept. Și ca orice drept, nu valorează nimic dacă nu este cerut și respectat.
Știu, profund și personal, cât de important este să ne simțim valoroși, utili și văzuți. A avea un loc în societate, a munci, a contribui, a fi respectat – toate acestea nu ar trebui să fie privilegii rezervate celor „fără probleme”, ci drepturi fundamentale pentru fiecare dintre noi.
Ce spune România despre drepturile noastre?
România a semnat și ratificat Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ceea ce înseamnă, teoretic, că statul recunoaște oficial dreptul nostru la o viață demnă, independentă și activă în comunitate. În mod concret, există o serie de legi care ar trebui să ne sprijine în această direcție:
- Legea nr. 448/2006 – e ca o hartă a drepturilor noastre: acces la locuri de muncă, educație, transport adaptat, servicii de sprijin, locuire accesibilă și protecție socială. În esență, recunoaște demnitatea persoanei cu dizabilități.
- Codul Muncii – obligă angajatorii să facă loc în echipele lor și pentru cei care au nevoi diferite. Adică nu doar că avem „voie” să muncim, ci angajatorii au datoria să elimine barierele care ne împiedică.
- Legea asistenței sociale – recunoaște dreptul la asistență personală, la locuințe protejate, la sprijin în activitățile zilnice. Adică să nu mai fim în dependență de bunăvoința rudelor sau a vecinilor, ci să avem cadrul legal pentru a trăi pe picioarele noastre (chiar și atunci când picioarele noastre sunt roțile unui scaun rulant).
Atunci… de ce nu se simte așa în realitate?
Adevărul dureros este că, deși legislația există, ea rămâne adesea doar pe hârtie. În practică, prea multe dintre noi ne lovim zilnic de uși închise, de indiferență, de lipsa infrastructurii și, poate cel mai greu, de prejudecăți.
Iar noi, deseori, interiorizăm această respingere și renunțăm să mai încercăm.
Dar tocmai de aceea scriu acest articol: ca să îți spun că nu ești singur și că există un loc unde ești binevenit exact așa cum ești – iar acela este spațiul în care tu decizi să-ți revendici viața.
Dacă te-ai întrebat vreodată „Oare are rost să încerc?”, îți spun din inimă: Da, are! Nu e ușor. Nu e rapid. Dar e posibil. Pentru mine a fost important ca să le pot arăta copiilor mei că orice este posibil cu determinare.
Cu această experiență personală m-am alăturat proiectului Jobs4all – o platformă care pune pe primul loc respectul pentru diferență și șansa reală de a fi parte din lumea profesională.
La Jobs4all, te ajutăm să înțelegi care sunt opțiunile tale, cum poți accesa cursuri, locuri de muncă, consiliere, mentorat și sprijin emoțional.
Vreau să știi un lucru simplu, dar esențial:
E loc pentru tine. Chiar și (sau mai ales) dacă ai fost respins înainte.
Este loc pentru creativitatea ta, pentru calmul tău, pentru reziliența ta, pentru abilitățile pe care ți le-ai dezvoltat trăind cu o dizabilitate. Lumea are nevoie de oameni care știu cum e să lupți pentru fiecare pas.
Ce poți face azi?
- Informează-te despre drepturile tale – nu ești un „asistat”, ești un cetățean cu drepturi egale.
- Încearcă un curs online gratuit – poate fi primul pas spre un viitor diferit.
- Înscrie-te pe Jobs4all – suntem aici să te susținem, nu să te judecăm.
- Spune-ți povestea în blogul nostru – cuiva, undeva, îi va da curaj.
Legea deschide uși. Dar tu ești cel care trebuie să le împingă.
Știu că nu e ușor. Știu că ai obosit, că uneori pare că lumea întreagă îți spune „nu se poate”. Dar tocmai pentru că știu asta, îți spun din inimă: hai să ne luăm viața înapoi.
Pas cu pas. Cu emoție, cu vulnerabilitate, cu curaj.
