Autonomia este un drept, nu un privilegiu. Voi continua să spun acest lucru până când noi toți vom învăța să ni-l cerem și să-l exersam.
Dar în România, acest drept rămâne deseori blocat între borduri prea înalte, rampe prost construite sau uși care nu se deschid pentru toată lumea. Pentru mine, fiecare drum prin oraș devine un test – nu al rezistenței personale, ci al modului în care societatea înțelege (sau nu) incluziunea.
Accesibilitatea urbană nu se limitează la un trotuar fără gropi sau la existența unei rampe. E despre libertatea de a circula, de a merge la serviciu, de a participa la viața socială fără să depinzi de ajutor constant. E despre cum se construiesc orașele și mentalitățile. Și mai ales, despre cine este luat în calcul atunci când se iau decizii.
Am învățat că atunci când lipsește accesul, lipsește și demnitatea. Nu o dată am fost pus în situația de a cere “voie” să intru într-o clădire publică. Nu o dată am fost refuzat de un angajator pentru că spațiul nu era “adaptat”. Dar nu spațiul greșește. Greșim noi, ca societate, când acceptăm această realitate fără să o contestăm.
Jobs4all încearcă să schimbe această paradigmă. Nu oferă doar locuri de muncă, ci încearcă să creeze joburi cu adevărat adaptate, cu liste de sarcini fezabile, coerente, în contextul unor abilități diferite.
Pentru ca fiecare dintre noi să-și găsească locul potrivit, vă invit să vă exprimați opinia, să participați și să contribuiți semnificativ la acest demers atât de important, înscriindu-vă pe platforma Jobs4all și completându-vă profilul de candidat cu specificații legate de ceea ce puteți și vă doriți real să lucrați.
Ce spune legea? Accesibilitatea e și obligație, nu doar ideal
În România, accesibilitatea este reglementată de un cadru legal clar, deși aplicarea lui lasă adesea de dorit:
- Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap – prevede că autoritățile și instituțiile trebuie să adapteze infrastructura, clădirile și serviciile pentru a fi accesibile tuturor.
- Legea 10/1995 privind calitatea în construcții – stipulează că toate construcțiile noi și intervențiile asupra celor existente trebuie să includă accesibilitate ca parte integrantă a calității construcției.
- Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul – obligă proiectanții și autoritățile locale să ia în considerare accesul universal în planurile urbanistice și dezvoltările teritoriale.
- Ordinul 189/2013 – oferă normele tehnice privind modul în care trebuie proiectate și executate elementele de accesibilitate (rampe, lifturi, marcaje tactile etc.).
Cine controlează? Cum se aplică legea în practică?
Aplicarea acestor prevederi este în responsabilitatea:
- Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC) – care verifică dacă sunt respectate normele în fazele de proiectare, execuție și recepție.
- Autorităților locale – care pot refuza eliberarea autorizației de construire dacă nu sunt respectate cerințele privind accesul.
- Societății civile și ONG-urilor – care pot semnala nereguli și pot cere sancțiuni.
Cu toate acestea, în practică, lipsa de sancțiuni reale, birocrația și dezinteresul conduc la un urbanism în care accesibilitatea este deseori o bifă, nu o prioritate.
Ce putem face?
Să fim activi. Să ne facem vocile auzite. Să ne creăm profiluri detaliate pe platforme ca Jobs for All, să cerem spații accesibile, să refuzăm să ne mulțumim cu „merge și așa”. Orașele trebuie reconstruite în jurul ideii că fiecare om contează – indiferent de abilitățile sale.
Eu aleg să continui să vorbesc. Și sper că vocea mea va fi una dintre multele care cer schimbare. O schimbare reală.
Te invit să faci și tu un pas
- Intră pe www.jobs4all.ro
- Creează-ți un profil de candidat
- Specifică exact ce poți și îți dorești să faci
- Spune-ne ce tip de job îți este cu adevărat accesibil
Scrie-mi pe adresa monica@jobful.ro și vom încerca împreună să ajungem la soluțiile potrivite ție.
Pentru că accesibilitatea începe cu noi.
